Îmi pare rău dragi băieți, dar de data aceasta veți fi doar subiectul acestei discuții, nu și publicul-țintă. Bineînțeles unii dintre voi s-ar putea regăsi în această situație, dar acum vreau să mă adresez doar lor, fetelor.
Cred că vi s-a întâmplat, mai ales acum la studenție, să ieșiți cu fetele într-un club/pub/local, să dansați și voi și sa vă pice cu tronc un tip din mulțime. Îl chemi la dans, nu-l chemi? Stai și aștepți să facă el prima mișcare, că doar și el se uită la tine, nu? Între timp vine un alt băiat să danseze cu tine. Ce faci? Accepți, să-i arăți tipului de care îți place că ești disponibilă și dispusă la dans cu băieții din acel loc? Sau spui nu, ca să vadă că îl vrei doar pe el. Decizii, decizii... Și totul trebuie gândit în doar câteva secunde.
În unele cazuri, ai noroc și își face el curaj să vină la tine, însă reversul medaliei nu e așa de plăcut. Începi să te gândești unde ai greșit, ce strategie trebuia să adopți de fapt, o mie de astfel de întrebări îți trec din nou prin cap, ca doar deh! ești fată! Dar cred că cel mai important lucru ce-ți vine în minte e: oare ce era în capul lui? Oare el ce gândea? Câteodată ar fi atât de bine dacă am știi ce gândesc cei din jurul nostru. Și nu spun asta într-o maniera perversă sau materialistă sau cu un câștig de vreun fel sau altul, ci mă gândesc la câte situații și-ar găsi rezolvare mai ușor sau cât de tare s-ar transforma înspre bine unele relații interumane. Nu credeți?
Așa că, până la următoarea postare, food for thought copii: cu tupeu sau fără?
G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu