Cunoașteți sentimentul acela oribil că toate lucrurile din univers vi se întâmplă numai vouă? Ce ziceți însă despre momentul în care totul merge exact așa cum ai visat, când totul e pe calea cea dreaptă, când în sfârșit ți se pare că lucrurile intră pe făgașul normal și tu te trezești și dai cu bâta în baltă? Exact într-un astfel de loc mă găsesc eu acum, dragii mei.
Pot spune că sunt într-o relație destul de fericită cu cineva de vreo 4 luni și e, de fapt, un fel de a doua șansă pentru amândoi, având în vedere că am mai fost împreună. Poate de data aceasta o să avem mai multă minte, ne gândeam. Se pare că nu. Și nu, nu el e cel cu vina, deși asta ați crede mai degrabă. De data aceasta, EU și cu mine purtăm povara vinovăției. Recunosc că sunt o persoană căreia îi place să distrugă lucruri, dar când vine vorba de bunăstarea mea, ar trebui să mă opresc, nu? Păcat că nu există un buton pentru așa ceva. Tot ce pot să zic: eu și gura mea mare! Atâta noroc că am un iubit înțelegător și care știe în ce s-a băgat (a doua oară, chiar).
M-am întors din ținuturile-fără-internet și vă salut semi-topită de căldură din scaunul de la calculator! Pe data viitoare,
G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu