Ați stat vreodată să vă gândiți cât de mult depindem de ceilalți, cu toate că toți, sau marea noastră majoritate, râvnim cu tărie independența? Nici eu nu stau să mă gândesc la asta, dar atunci când te lovește fix în față, atunci când te aștepți mai puțin, te pune pe gânduri.
Și nu-mi ziceți că voi nu depindeți de absolut nimeni, că nu vă cred. Nu numai că vă cred, ci nu se poate. Cu toții trăim într-o co-dependență totală (bine, mai puțin ăia ce stau de bună voie singuri în pustiu; deși, poate și ei au nevoie de alții din când în când). Și când spun asta mă refer la: locuitul cu părinții, faptul că nu ai încă un carnet de șofer, nevoia de a socializa etc. Ce mai! Totul! Prea puține sunt lucrurile pe care le facem doar noi, fără vreun ajutor exterior. Și acestea țin mai mult de suflet. Dar și acolo avem nevoie uneori de alții...
Pentru fete, „problema” aceasta e poate un piculeț mai accentuată decât la băieți. Trebuie să recunoaștem, chiar dacă nu ne place și ne călcăm pe orgoliu, că am avut fiecare o perioadă în care am crezut, sau mai rău, am simțit, că nu am putea să ne descurcăm, să ne simțim bine în pielea noastră, să fim fericite chiar, fără un băiat/bărbat alături de noi. Mai ales un iubit. Bineînțeles, la fel au existat și perioade în care ne-am spus că trebuie să răzbim și singure, că avem nevoie de o perioadă fără testosteron în jurul nostru. De obicei, nu ține prea mult, însă câte învățăm despre noi fără ei (sau cel puțin așa ar trebui). Desigur, ele nu trebuie să să lipsească, căci altfel ne-am pierde cu de-a-ntregul pe noi însene.
Și totuși, e un lucru atât de rău și indezirabil să depindem de alții? Hmm... asta vă las pe voi să decideți! Până pe data viitoare, care nu știu când va fi căci nu prea o să am acces la taste în luna iulie, vă pup și vă îndemn să nu uitați... să gândiți!
XOXO,
G.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu